Dezvoltarea comertului – teorie

Dezvoltarea şi perfecţionarea cadrului instituţional

al comerţului

Unul din obiectivele strategice în procesul de pregătire a aderării

României la Uniunea Europeană îl constituie realizarea unor structuri

instituţionale, compatibile cu cele ale statelor membre ale Uniunii

Europene. Uniformizarea politicilor comerciale, a cadrului organizatoric la

nivel decizional şi de execuţie, a sistemului informaţional şi formularisticii

creează condiţii de funcţionare a sistemului de comerţ la nivelul

standardelor comunitare.

De asemenea, prin constituirea OMC, abordarea de o manieră

globală a activităţii de comerţ exterior impune alinierea ţării noastre la

procesele care au loc în elaborarea şi coordonarea politicii comerciale la

nivel mondial. Existenţa a numeroase grupări regionale, participarea

României la organismele şi instituţiile internaţionale cu profil economic,

asigurarea continuităţii în sistemul internaţional necesită un proces complex

şi de durată de adaptarea al instituţiilor guvernamentale româneşti.

Realizarea schimburilor comerciale şi a cooperării economice

bilaterale în concordanţă cu dezideratele naţionale, armonizarea intereselor

statului cu cele ale agenţilor economici într-o distribuţie geografică largă şi

în condiţii de eficienţă se poate înfăptui numai de către un aparat de

specialitate la nivelul administraţiei centrale organizat şi abilitat să

urmărească efectuarea actelor de comerţ, protejarea concurenţei loiale şi a

intereselor naţionale.

Astfel se impune în primul rând, reînfiinţarea Ministerului

Comerţului – organ de specialitate, care prin complexitatea activităţii va

ocupa un loc central în cadrul organelor puterii executive ca organ de

concepţie, sinteză şi coordonare a întregii politici comerciale a ţării şi

dezvoltării şi funcţionării pieţei unice, promotor al intereselor economice şi

comerciale ale României în relaţiile cu alte state similar instituţiilor de profil

din ţările membre ale Uniunii Europene (ex. Franţa, Olanda etc.).

Ministerul Comerţului va trebui să elaboreze obiective strategice

fundamentale urmărind dezvoltarea comerţului – stimularea creşterii mai

accelerate a exportului faţă de import, să răspundă de politica comercială şi

Dezvoltarea şi perfecţionarea cadrului instituţional al comerţului

relaţiile economice internaţionale, să coordoneze politica macroeconomică

în colaborare cu celelalte ministere şi cu Banca Naţională.

Strategiile sectoriale de restructurare şi programele specifice iau în

considerare complexitatea procesului de reforme economice în perioada de

tranziţie la economia de piaţă de pregătire a aderării şi integrării în

structurile euro-atlantice.

Atribuţiile ce îi revin Ministerului Comerţului vor consta în:

– elaborarea, coordonarea şi perfecţionarea politicii comerciale

a statului în viziunea realizării unei singure pieţe, a

programelor specifice etapelor de parcurs, vizând atingerea în

perspectivă a unor nivele de dezvoltare apropiate de

majoritatea ţărilor europene în ceea ce priveşte comerţul

exterior pe locuitor, realizarea unei compatibilităţi în structura

şi standarde în producţie, servicii şi în calitatea vieţii;

– elaborarea politicii economice externe şi reglementarea actului

de comerţ, ţinând cont de evoluţiile pe plan regional,

european, mondial;

– promovarea intereselor economice şi comerciale ale României

în relaţiile cu alte state, precum şi cu organismele economice

cu vocaţie universală, cu caracter regional şi cu grupările

economice internaţionale;

– elaborarea de propunerii privind mecanismele şi instrumentele

de stimulare a activităţii de export, de protejare a economiei

naţionale şi asigurarea structurii unei economii de piaţă

deschise;

– iniţierea şi avizarea actelor normative privind comerţul exterior;

– colaborarea cu celelalte ministere, în efortul de îmbunătăţire a

dimensiunilor şi calităţii unor factori de care depinde

funcţionare satisfăcătoare a pieţei: infrastructura fizică, mediul,

educaţia şi pregătirea de specialişti;

– întărirea competitivităţii produselor şi serviciilor româneşti;

– coordonarea relaţiilor economice externe şi a ajutorului

economic acordat ţării noastre de ţările donatoare şi

organismele internaţionale;

– promovarea unei politici de colaborare economică

internaţională care să permită asigurarea certă în condiţii

acceptabile a resurselor necesare economiei naţionale;

– întărirea competitivităţii produselor şi serviciilor româneşti,

accelerarea schimburilor comerciale şi apropierea de nivelurile

Politicile comercială şi de mediu ale României

unor ţări comparabile din punct de vedere al resurselor şi

potenţialului.

Astfel Ministerul Comerţului va acţiona pentru crearea şi

consolidarea unui sector de piaţă puternic pe plan internaţional, condiţie de

care depinde realizarea cerinţelor sociale şi ale celorlalte aspiraţii ale ţării.

Ministrul Comerţului va funcţiona ca o structură organizatorică

modernă şi cu atribuţii bine definite, la parametrii impuşi de standardele

europene şi internaţionale recunoscute ca optime.

Structura şi modul de funcţionare ale ministerului trebuie să

corespundă şi să se adapteze la noile cerinţe şi evoluţii privind amortizarea

legislativă, politică produsului, unificarea pieţei interne cu cea pentru

export, promovarea producţiei interne, a exportului şi a formelor de

cooperare economică cu ţările partenere, eficienţa operaţiunilor de comerţ,

alinierea la standardele şi reglementările Uniunii Europene şi Organizaţiei

Mondiale a Comerţului.

În al doilea rând, este necesară creşterea rolului Centrului

Român de Comerţ Exterior, ca instituţie guvernamentală publică,

specializată în promovarea comerţului exterior al României.

Priorităţile de organizare şi dezvoltare C.R.C.E. sunt:

1. Consolidarea poziţiei de instituţie guvernamentală, centrală,

specializată în promovarea comerţului exterior românesc şi

ridicarea nivelului acestuia pentru creşterea prestigiului său între

instituţiile administrative de stat precum şi în mediul de afaceri din

România;

2. C.R.C.E. trebuie să fie punctul central de colectare, prelucrare şi

diseminare a informaţiilor comerciale prin sistemul informaţionalinformatic

al comerţului precum şi pentru o informare “în timp real” a

factorilor de decizie şi evaluare a feed-back-ului;

3. Participarea şi implicarea împreună cu structurile guvernamentale

abilitate, la elaborarea strategiei de dezvoltare generală a

României, a comerţului exterior şi a politicii sale comerciale

propunând noi reglementări de comerţ exterior care să vină în

sprijinul firmelor româneşti atât pentru dezvoltarea acestora, cât şi

pentru eliminarea dificultăţilor întâmpinate de acestea în derularea

operaţiunilor de comerţ exterior;

4. Coordonarea în plan teritorial şi naţional a acţiunilor practice

de promovare printr-o strânsă colaborare cu organismele

guvernamentale şi neguvernamentale, cu asociaţii, patronate etc.,

care participă, într-o formă sau alta la realizarea actului de comerţ,

Dezvoltarea şi perfecţionarea cadrului instituţional al comerţului

asigurând astfel o activitate de promovare coerentă, concretă şi

ofensivă a produselor şi serviciilor româneşti pe pieţele externe;

5. Gestionarea fondurilor de gestionare de la bugetul de stat

alocate promovării exporturilor, după modelul altor instituţii

similare din lume, pentru:

– organizarea unor acţiuni promoţionale de amploare la nivel

guvernamental;

– organizarea participării, cu pavilion naţional, la târguri şi expoziţii

în străinătate;

– diversificarea şi creşterea calitativă şi cantitativă a materialelor

promoţionale de prezentare a potenţialului economic al

României;

– derularea de programe de promovare pe pieţele ţintă pentru

produsele româneşti;

6. C.R.C.E. trebuie atât prin DIMENSIUNEA cât şi prin ROLUL şi

RĂSPUNDEREA pe care le are, să fie compatibil, conectat şi

corelat cu instituţiile similare din ţările cu tradiţie în materie;

7. Dezvoltarea activităţii de acordare de asistenţă şi consultanţă de

specialitate operatorilor economici (ex. licenţiere, aprobări, avizări,

servicii directe etc.);

8. Consolidarea poziţiei C.R.C.E. în cadrul Comitetului consultativ

pentru facilitarea procedurilor de comerţ internaţional

ROMPRO, promovarea conceptelor “eficienţa comercială”, “TRADE

POINT” şi a avantajelor ce decurg din utilizarea acestora,

promovarea largă şi aplicarea efectivă a recomandărilor,

standardelor şi normelor internaţionale ale CEE-ONU pentru

facilitarea procedurilor de comerţ internaţional.

9. Dezvoltarea activităţii de pregătire profesională în domeniul

comerţului exterior (în cadrul unor programe cu finanţare externă

cât şi din venituri proprii) atât pentru firmele româneşti, în special

pentru IMM-uri, cât şi pentru personalul din cadrul C.R.C.E.

10. dezvoltarea activităţii de cercetare ştiinţifică aplicativă, pentru

creşterea aportului cercetării ştiinţifice la relansarea comerţului

exterior (programe pilot vizând restructurarea producţiei în unele

ramuri prioritare ale economiei naţionale, având ca obiectiv final

promovarea exportului, analize sectoriale pe mărfuri şi ţări,

realizarea de studii de prognoză şi de evaluare a tendinţelor în

comerţul internaţional, realizarea de cercetări conjuncturale ale

pieţei interne şi internaţionale, axate pe identificarea tendinţelor pe

termen scurt şi mediu ale ofertei şi cererii de mărfuri, ale preţurilor,

Politicile comercială şi de mediu ale României

studii de piaţă pe produse şi ţări, programe de promovare a

exportului românesc, strategii şi politici de marketing la nivel macro

şi microeconomic, studii de conjunctură a pieţei internaţionale şi a

pieţei interne).